Nu degeaba se spune că ”banul este ochiul dracului”. Muncim o viață să facem bani, să avem mașini, case, bijuterii, haine cât mai scumpe, dar uităm de noi. Asta am făcut și eu, am pierdut ani din viață, familie și chiar și sănătate, pentru a avea un cont cât mai gras în bancă. Am realizat că de fapt pierdeam, nu câștigam..când a fost prea târziu.
Disperarea mea pentru bani a început încă din liceu, când am avut ghinionul de a nimeri într-o clasă de copii de bani gata. Îmi era greu să țin pasul cu ei, mai ales că eu proveneam dintr-o familie simplă, care nu aveau așa condiții materiale ca ceilalți. Și atunci mi-am spus că e momentul să îmi câștig singură banii. Am început prin a-mi vinde hainele pe internet. Apoi văzând că merge ”afacerea”, cumpăram haine de la second hand la un preț mic și le vindeam pe bani mai mulți. O perioadă de timp mi-a funcționat combinația, iar din banii obținut am pus bazele unui magazine micuț, tot de haine. De data aceasta noi. Începusem de tânără să fac săptămânal drumul România-Turcia și încet-încet mi-am dezvoltat afacerea. Am trecut apoi în zona de imobiliare. Pană la 30 de ani, îmi crescuse deja contul din bancă, la fel și proprietățile. M-am căsătorit la vârsta de 35 de ani cu un bărbat care, pentru o perioadă, m-a temperat. Mă adusese cu picioarele pe pământ și mai vedeam și altceva în afară de bani. Însă dorința mea de avuție a fost mai mare, așa că am continuat să îmi trăiesc viața doar pentru bani. Din ce aveam mai mulți, îmi doream și mai mulți. Abia acum realizez cu câtă ardoare munceam zi și noapte, indiferent dacă era weekend sau sărbătoare. După cinci ani de căsătorie, în care efectiv nu am fost prezentă, soțul m-a părăsit. Abia când am rămas singură, am realizat în ce punct ajunsesem. Nopțile nedormite și mesele haotice și-au pus amprenta și am avut nevoie de luni întregi de îngrijiri medicale și de recuperare. Și așa singură și bolnavă cum eram, am realizat un lucru..că banii făcuți cu atâta sudoare, nu te pot ajuta în astfel de situații. Că ei nu pot înlocui oameni, nu pot ține loc de îmbrățișări, nu pot să te îmbărbăteze când ai nevoie și nu pot cumpăra sănătatea. Așa că dacă aș avea un buton prin care să pot da timpul înapoi, aș face lucrurile cu totul altfel. Pentru că, oricâți bani ai avea, dacă nu ai familie și sănătate, ești un om sărac.
