Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.
Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475-221 î.Hr.), cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.
În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shihung-di permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni).
Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi.
Din acele timpuri zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493 împăratul Hongzhi a început construcția zidului dinastiei Ming care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de costisitoare.
Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită.
Grosimea zidului este foarte diferită, astfel de exemplu în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m grosime.
La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme.
Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare care făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar.
Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.
Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc este numit astăzi „cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi.
Astfel va înainta atât spre est cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi).
Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial.
Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor.
Marele Zid Chinezesc este de mii de ori mai lung decât orice monument construit vreodată. Început înainte de naşterea lui Iisus, încă se mai construia când Columb a ajuns în America. Milioane de oameni au murit în construirea lui. Atât de vast şi complicat este, încat nu există nicio hartă clară cu întreaga construcţie.Începe de pe tărâmurile Marii Galbene, se întinde peste munţii de la nord de Beijing, prin inima Chinei de Nord, ajunge la marile râuri apoi, pentru mii de mile, străbate deşerturi pentru a traversa apoi munţi de netrecut. Este cea mai năucitoare construcţie din
lume, întinzându-se pe mai bine de 4 mii de mile, având 45 de castele şi sute de turnuri de control şi numeroase tunele secrete. Însă puţini dintre turiştii sau oamenii de stat care îşi fac poze pe Marele Zid Chinezesc stiu că în afară de zidurile cunoscute publicului, există 35 de mii de mile de ziduri pierdute şi redescoperite.
Povestea marelui zid trebuie să plece de la întrebarea de ce se temeau într-atat de mult chinezii încât să construiască un zid pe care îl numeau cel mai lung cimitir din lume. Chinezii, încă de la început, au construit în jurul lor ziduri. În jurul caselor, apoi a oraşelor şi în final, a ţării. Construcţia zidurilor era atât de bine întipărită în mentalitatea chinezească încât caractele chinezeşti pentru oraş sunt aceleaşi ca pentru zid. Despre cei care îi infricoşau într-atât de mult pe chinezi se spunea că soseau macelărind, violând, arzând şi ucigând, lăsând în urma lor oraşe în flăcări pline de cadavre. Astfel, pentru a pune o barieră între lumea civilizată a Chinei şi barbari, chinezii au construit Marele Zid.
Construcţia unui zid care să inconjoare o ţară atât de mare ca şi China avea nevoie de un om puternic. Şi l-au găsit într-un conducător atât de puternic încât China îi poartă numele: împăratul Qin. Cu două secole înainte de naşterea lui Iisus,el a început construcţia unui zid mai lung de 4 mii de mile, finalizat în doar 12 ani. Se întindea din centrul Chinei peste munţi, deşerturi şi platouri până la graniţa coreană. Făcut din pământ presat folosind o tehnică şi astăzi răspândită în China. Întâi se aşeazau plăci de lemn, puse paralel, cu o distanţă între ele cât se dorea să fie zidul de gros. Apoi se punea pământ între plăci, se turna apa şi se bătătorea cu picioarele. Plăcile se puneau unele peste altele şi se construia zidul în sus. Era un mod ieftin şi rapid să construieşti un zid. De 100 de ori mai uşor decât dacă ar fi fost construit din piatră. Astfel chinezii au construit 4 mii de mile de zid în doar 12 ani. În ciuda modului simplist în care sunt construite, aceste ziduri pot dura o perioadă foarte mare de timp.
Zidurile au protejat China, însă cu un preţ enorm. Milioane de oameni au murit în timpul construcţiei zidului. Se spune că morţii au fost îngropaţi în el şi că oasele erau atât de numeroase încât au făcut ca zidul să fie alb. Există şi o legendă în legătură cu acest zid: In timpul unei ierni geroase Meng Chang s-a hotărât să-şi viziteze soţul care lucra la construcţia zidului. Aducând haine preaiubitului soţ s-a dus la primul turn şi i-a întrebat pe soldaţi unde îl poate găsi pe soţul său. Ei ştiau că acesta murise, dar nu aveau curaj să-i spună adevărul. Aşa că au trimis-o la următorul turn. Din nou i s-a spus aceeaşi poveste. Aşa că a mers de-a lungul zidului căutându-şi cu disperare soţul, de la platoul tibetan la Marea Galbena. Aici, în sfârşit, cineva i-a spus că soţul său murise. Unul dintre miile de suflete torturate care bântuiau zidul. Tristeţea sa a fost atât de mare şi disperarea atât de sfâşietoare încât lacrimile sale au făcut o spărtură în zid. Astăzi există un templu dedicat acestei femei. Aici vin pelerini care bat clopotul pentru a le aduce noroc şi se roagă în faţa statuii sale, putând privi prin telescop spartura din zid facută de lacrimile femeii.
