Nu de puţine ori, întrebarea aceasta a stat pe buzele multor femei. Sau dacă nu e pe buze, sigur o gândim. Exemplele tot mai dese în ultimul timp, ne fac să credem că nu e atât de uşor, ca femei, să reuşim să ne facem loc într-o lume acaparată parcă, tot mai mult, de către bărbaţi. Fie că vorbim de politică, de firme private, de domenii precum moda, styling sau bucătărie, unde femeile ar trebui să exceleze, vedem tot mai mulţi bărbaţi, de la cea mai mare funcţie şi până la portar. Unde au dispărut, oameni buni, femeile? Chiar ne-am pus toate pe făcut copii şi stat acasa la cratiţă? Mi-e atât de greu să cred că am capitulat şi am lăsat acest aşa zis “sex puternic” să ne conducă lumea. Dar adevarul este că pare tot mai greu să răzbatem într-o lume a misoginilor şi a bărbaţilor care urmăresc tot felul de interese meschine de la o femeie care vrea şi merită să urce pe scara socială.
Doar sex văd barbaţii în faţa ochilor când privesc o femeie?
Chiar aşa…Oare mai gândeşte vreun bărbat cu creierul, când într-o încăpere intră o femeie frumoasă şi care arată bine? Mmmm..Puţin probabil. Şi atunci, oare cum ar putea femeia respectivă să demonstreze cât de inteligentă, capabilă şi profesionistă este, cand el şi-o imaginează deja în tot felul de poziţii. Şi dacă la o mică glumă cu tentă sexuală, observă un refuz, atunci domnişoara în cauză poate să îţi ia adio de la a promova sau de la a obţine o funcţie importantă. Ce aveţi în cap, oameni buni? Doar sâni, funduri bombate, buze senzuale?? Şi cu inteligenţa cum rămâne? De când promovăm doar cucoane arătoase şi disponibile la glumele retardate ale şefilor? De când a avea ceva în cap şi a arăta şi bine, este un ghinion? De când, cu cât e fusta mai mică şi mintea mai scurtă, atât mai mult noroc ai la un serviciu bun? Oare sa fie vina noastră, doamnelor? Că le permitem domnilor să îşi arate acestă putere asupra noastră? Că mergem pe puterea exemplului negativ: daca aia a putut, eu de ce nu aş putea? Un NUUU categoric!!! Haideţi să le demonstrăm că inteligenţa nu o avem sub fustă şi că o lume a bărbaţilor care umilesc femeile poate oricând sa devină a femeilor. Însă a acelora care nu lasă capul plecat sau râd ca “deşteptele” la glumele proaste şi deloc serioase ale şefilor.
