Împătimiţii sporturilor de iarnă ştiu prea bine că imediat cum a căzut primul fulg de zăpadă, îţi şi faci planuri pentru următoarea vacanţă. Fie că e un sfârşit de săptămână, fie că e o săptămână întreagă, te şi pui pe căutat. Şi pentru că îmi doream să ajung în atât de lăudata Poiana Braşov, am început să fac planurile. Ghinionul meu a fost că mi-am găsit să merg la schi exact în weekendul dinainte de Crăciun. Ei bine, nu cred că mai are rost să povestesc câte ore am făcut pe drum. Am avut timp să îmi fac planurile pentru toată viaţa, ba chiar ajunsesem la batrâneţe, se terminase şi firul vieţii şi eu nu mai ajunsesem. După un drum de mai bine de 8 ore, cu stat bară la bară, cu înjurăturile aferente românului, îţi spui că nimic mai rău nu se poate întâmpla. Mai gandeşte-te o dată. Dacă nu aveam nervii întinşi la maxim din cauza drumului, mi s-au întins din cauza parcărilor. Pur şi simplu îţi vine să îţi iei maşina în cameră, atât de disperat eşti când cauţi fără rezultat un loc de parcare. Şi când credeai că toate s-au liniştit dai din nou de aglomeraţie. De data asta aglomeraţie pe pârtie….aglomeraţie la telecabină, aglomeraţie la vinul fiert, aglomeraţie la masă, aglomeraţie la baie, aglomeraţie chiar şi la selfiuriJ.
Şi cum un weekend ce se dorea a fi de relaxare s-a tranformat într-un adevărat coşmar îţi zici: bine măcar că nu au preţuri mari. Poftiiiim? Mi s-a golit cardul mai ceva ca pe pârtiile din Austria sau Elveţia. Şi nu mă refer doar la cazare, care s-a dorit a fi doar de trei stele având în vedere că nici prin vis nu aş fi putut opta pentru cele cu stele mai multe. Iar finalul aventurii mele în Poiana Braşov s-a încheiat cu alte 8 ore pe drumul de întoarcere. Buună afacere am făcut eu. A fost frumos, nu mă mai duc!
Şi cum au trecut sărbătorile şi am uitat aventura mea cu năbădăi din Poiană, mi-am zis să mai încerc o dată. Deşi sunt naţionalist până în măduva oaselor, poveştile frumoase despre staţiunea Bansko, din Bulgaria, m-au făcut să o aleg ca următoare destinaţie. Eram pregătit de ce e mai rau, mai ales că eram trecut prin aventura staţiunilor din ţară. Mi-am spus “Nu are rost să îmi fac speranţe multe, doar e la bulgari, la o aruncătură de băţ de noi”. Ei bine, nu a fost deloc aşa. Drumul, desi pe o distanţa mai mare decât spre Poiană, a fost uşor, pe autostrada, iar ca timp, ceva mai bine decât data trecută. Nu mi-am făcut însă speranţe. Eram pregătit de o staţiune aglomerată, fără parcări, unde mai pui că mă aşteptam să fie greu cu tradusul. Ei bine, recunosc că m-am înşelat. Totul a mers ca pe roate. Cazare am găsit destul de accesibilă ca preţ, mâncare extrem de bună, pârtii pentru toate vârstele şi poftele, telecabine, telegondole, mai aveau un pic şi ne ofereau şi o navă să ajungem în spaţiuJ.
Concluzia mea ar fi că: păcat de locurile frumoase pe care le are ţara noastră! Şi păcat de cei care nu ştiu să facă turism şi să profite de ce ne-a lăsat Dumnezeu. Aaaaa…şi ca să nu uit. Nu mi-s dragi bulgarii, dar parcă ne cam “fură” turiştii atât în sezonul estival, cât şi în sezonul rece!
